Rase de pisici

administrator · Trimis: 26/08/2007 16:18 Titlul subiectului: Rase de pisici

PERSANA

Tip: cobby
Loc de origine: Marea Britanie
Data de origine: secolul XIX
Nationalitate: Marea Britanie
Recunoastere oficiala: 1889
Temperament: trebuință scazuta de atentie, putin activa, retrasa, agresivitate redusa

Scurt istoric

Primele pisici cu par lung au fost aduse in Marea Britanie din Orientul Mijlociu si din Franta, din care crescatorii britanici au inceput selectia unor exemplare spectaculoase, cu trupul masiv si rotunjit, cu par lung si impunator.
Pisicile persane au un mare success, fiind intalnite si in resedintele regale ca Buckingham Palace si Castelul Windsor. In 1871, sunt prezentate la prima expozitie engleza de la Crystal Palace – Londra, iar in 1889 apare primul standard care impune o conformatie mai putin accentuata, cu parul mai rar, botul mai lung. Este redusa si gama admisa de culori: negru, alb, albastru, crem, cu toate nuantele lor, ca de exemplu si tabby in aceleasi culori. In 1901 se adauga colorații noi: smoke, chinchilla, carapace de broasca testoasa, bicolor, tricolor, samur.
Din Anglia, pisicile persane se raspandesc usor si in Statele Unite, devenind chiar mai populare decat rasa Maine Coon, care detinuse pana atunci suprematia. Aici, crescatorii americani obtin o selectie si mai avansata, o varietate cu corpul mai scurt, compact, cu parul mai lung, abundent, denumita Peke-faced Persian, Persana cu figura de Pekinez.
Astazi, tendinta este de a pastra structura corporala in cadrul unor limite etice necesare unei stari corecte de sanatate a animalului, motiv pentru care nu se mai premiaza selectia unor exemplare care nu se incadreaza in acest standard.

Standardul

Persanele au un înfățișare bondoc si robust, cu trunchiul masiv sustinut de labe scurte si puternice. Capul este mare, rotund, masiv, cu craniul lat si cu obrajii plini. Nasul este scurt si lat. Barbia este bine dezvoltata si asigura o buna inchidere a maxilarelor. Ochii sunt mari, rotunzi, bine deschisi si distantati, urechile mici, indreptate spre inainte, urmeaza rotunjimea capului. Gatul este limitat si puternic, continuand cu corpul, care are proportii armonioase. Gambele sunt scurte, cu extremitati mari, rotunde si cu pernite negre sau maro-inchis. Coada, relative scurta, acoperita de par des, este purtata drept si putin aplecata in jos fata de linia spinarii; nu este niciodata tarata pe jos in momentul mersului. Parul, de o incredibila varietate de culori, poate atinge lungimea de 15-20 cm, cu puf bogat. Fiecare dintre cele trei straturi ale blanii este angelic dezvoltat, des, bogat si rezistent pe toate zonele corpului.

Caracterul

Persana este o pisica de casa ideala datorita temperamentului sau calm si independent, necesitand o ambianta sigura si linistita, o prezenta discreta, ingrijire si mangaieri zilnice.
Suporta bine singuratatea, are un character afectuos, lipsit de agresivitate,. Nu este bine sa fie tinuta in brate prea mult datorita parului ei lung care o face sa se incalzeasca teribil de tare. Are un temperament sensibil, ascunzandu-se daca este sacaita sau deranjata de persoane straine. Mediu compatibila cu alte pisici sau cu copiii. Nu este galagioasa. Nivelul de activitate este deosebit de scazut.

Ingrijire

Aceste pisici nu sunt prea active, fiind predispuse la obezitate, asa ca este necesara supravegherea atenta a dietei lor.
Datorita parului lung, necesita o ingrijire foarte atenta si minutioasa, in fiecare zi. Astfel, pisica este ajutata in cadrul activitatii ei proprii de ingrijire a blanii, fiind inlaturat cat mai mult par mort pe care in mod natural l-ar inghiti. De asemenea, perierea regulate are ca efect o blana sanatoasa si frumoasa, fara smocuri de par incalcit.

Speranta de viata: 10-12 ani.

administrator · Trimis: 26/08/2007 16:21 Titlul subiectului:

ANGORA TURCEASCA

Tip: intermediar
Loc de origine: Turcia
Data de origine: secolul XVII
Nationalitate: Turcia, Statele Unite
Recunoastere oficiala: 1973
Temperament: sociabila, galagioasa, hotarata

Scurt istoric

Aceasta rasa sta probabil la baza tuturor raselor de pisici cu parul lung. Se pare ca gena parului lung la pisici a aparut pentru întâia data in Turcia cu mai mult de cinci sute de ani in urma si s-a raspandit in toata mulțimea prin intermediul calatoriilor pe mare.
Primele pisici cu parul lung apar in Europa abia in secolul al XVII-lea, aduse din Orientul Apropiat si Mijlociu de catre negustori si exploratori. Cercetatorul Pietro Della Valla aduce in 1626 o pisica alba, sprintena si cu parul semilung. In secolul al XIX-lea, rasa se raspandeste in Marea Britanie, unde selectia facuta de crescatorii englezi are ca efect pisica persana. Aceasta din urma cunoaste un succes enorm, in detrimental pisicii de Angora, care participa la prima expozitie britanica de pisici din 1889, dupa care aproape ca nu mai este intalnita la manifestarile de specialitate. Dupa cel de-al doilea raboi mondial, numarul exemplarelor din aceasta rasa scade vertiginous, ajungand sa fie protejate de catre guvernul turc printr-un program de ocrotire si selectie pentru rasa nationala, adapostind pisicile in gradinile zoologice din Ankara si Istanbul. Cat Fancier’s Association, cea mai mare asociatie americana, fondata in 1904, inregistreaza numai exemplarele nascute in aceste gradini zoologice.

Standardul

Angora se deosebeste de pisicile orientale prin capul sau rotunjit si urechile mici. Este de brâu medie, femelele fiind longiline si active, in timp ce masculi pot ajunge sa fie de doua ori mai mari decat acestea. Capul este intre mic si mediu, ascutit in fracțiune din fata, iar la bărbați obrajii sunt mai proeminenti. Urechile sunt lungi si ascutite, cu smocuri de par in varf. Ochii sunt mari, migdalati, de toate culorile. Corpul are oasele subtiri, gambele posterioare sunt mai destul de lungi decat cele anterioare, cu labe mici si rotunde. Coada este lunga, cu mult par stufos. Blana este de lungime medie, mai abundenta in jurul gatului sip e coapse iar parul este extraordinar de moale, subtire si lucios, complet lipsit de puf.

Caracterul

Este o pisica sociabila, care indrageste compania oamenilor si copiilor, a altor pisici sau a altor animale. Este sensibila, deci trebuie sa i se respecte caracterul liber, independent. Desi suporta bine orele de singuratate, se plictiseste teribil de repede - are nevoie sa I se arate atentie zilnic din porțiunea oamenilor din jur, sa aiba o alta pisica din aceeasi rasa pentru a-I tine companies au sa aiba la dispozitie numeroase jucarii. Este foarte galagioasa, mai ales atunci cand doreste sa I se acorde atentie. Femela este mai vioaie si mai agresiva. Ar fi bine sa aiba unde sa alerge, o gradina sau un spatiu liber. In privinta teritoriului, adora sa stea intr-un loc situate mai sus pentru a observa tot ce se intampla. Nu este o pisica lacoma – manaca numai cat ii trebuie.

Ingrijire

In ciuda blanii ei lungi si matasoase, aceasta pisica nu are necesitate de ingrijire la fel de mult ca si o Persana, insa perierea regulate ajuta la mentinerea unei blani sanatoase si frumoase.

Speranta de viata: 15 ani.

administrator · Trimis: 26/08/2007 16:52 Titlul subiectului:

MAINE COON
Tip: intermediar
Loc de origine: Statele Unite
Data de origine: secolul XIX
Nationalitate: Statele Unite
Recunoastere oficiala: 1967
Temperament: echilibrata, dominant reactiva, independenta

Scurt istoric

Asa-numita “urs spalator” din Maine, se povesteste ca pisica din aceasta rasa este rodul unei iubiri imposibile dintre un ursulet spalator (“racoon”) si o pisica salbatica din padurile din Maine. O alta versiune spune ca ar descinde din pisicile ajunse in America pe corabiile vikingilor. Conform unei alte ipoteze, stramosul rasei ar fi pisica Mariei Antoaneta, expediata in Statele Unite pentru a o salva de furia revolutionarilor francezi.
Printre stramosii rasei se afla pisici aduse din Europa si din Asia in secolul al XVII-lea. Selectia rasei se pare ca este insa incrucisarea dirijata intre rasa comuna americana, American Shorthair, si pisici cu par lung tip Angora. Aceasta rasa s-a adaptat la conditiile din Maine – un stat din NE Americii de Nord, intre Oceanul Atlantic si granite cu Canada.
La prima expozitie de la New York din 1860, aceasta rasa este cel mai bine reprezentata. La inceputul secolului al XX-lea, nuamrul acestor exemplare prezente la expozitii incepe sa scada in favoarea pisicilor persane.
In 1967 este recunoscuta ca rasa oficiala de catre Canadian Cat Association, iar la numai cativa ani CFA si TICA ii ratifica si ele standardul.
In Europa, rasa apare dupa 1978, cand primele exemplare sunt aduse in Germania Occidentala. In Marea Britanie, rasa este prezentata pentru prima data in 1984. In 1985, statul Maine, printr-un act legislative, a consacrat rasa Maine coon ca “pisica nationala americana”.

Standardul

Este o pisica de mijloc mare. Trupul este rectangular, cu gambe inalte si puternice, scheletul este masiv, cu brâu impunatoare, puternic si solid. Capul este mare, botul patrat, barbia este puternica si in linie cu nasul. Profilul trebuie sa fie alungit si cu concavitatea putin vizibila. Pometii sunt inalti si bine conturati, zona maxilarelor are un contur patrat. Urechile mari sunt purtate in sus, perpendicular pe craniu, impodobite cu smocuri de par. Ochii sunt mari si expresivi, usor ovali, darn u migdalati. Pentru ochi sunt admise toate culorile, iar albastrul numai la exemplarele albe. Bărbații au gatul puternic, gambele de mărime medie, cu labe late, rotunjite si cu smocuri de par intre degete. Coada are mărimea egala cu corpul, cu par lung, des si moale, si este purtata in sus in momentul mersului. Blana este deasa si compacta, scurta pe cap, pe umeri sip e gambe; devine mai lung ape spate si pe solduri. Pe gambe formeaza un fel de pantaloni. Colierul din jurul grumazului este bine marcat. Parul este matasos si lucios, puful pufos si fin, firele de la suprafata sunt netede si groase.

Caracterul

Este o pisica echilibrata, sociabila si cu un character cuminte; nu este galagioasa, insa are un mieunat specific. Mediu active, cu o capacitate de reactie foarte mare, foarte curioasa. Are un temperament independent, ii place sa isi controleze teritoriul. Se joaca de una singura sin u support intotdeauna prezenta strainilor. Nu este agresiva si se adapteaza la viata impreuna cu alte animale sau cu copiii. Blanda si afectuoasa, este insa si un mare vanator. Poate trai extrem usor in libertate.

Ingrijire

Hrana trebuie portionata cu mare grija fiindcă aceasta pisica de talie mare nu trebuie sa se ingrase.

Speranta de viata: 9-15 ani

administrator · Trimis: 26/08/2007 17:02 Titlul subiectului:

Scottish fold

Tip: cobby
Loc de origine: Scotia
Data de origine: 1961
Nationalitate: Marea Britanie
Recunoastere oficiala: 1974
Temperament: reactie scazuta, agresivitate redusa, afectuoasa, rezervata

Scurt istoric

In anul 1961, William Ross a vazut întâia pisica Scotish Fold la o ferma de langa Coupar Agnus, in regiunea Tayside din Scotia. Ross a intrebat proprietarii daca poate avea unul dintre puii pisicii si asa a inceput sa dezvolte aceasta rasa. Semnul distinctiv al acestei pisici erau urechile, indoite inainte si in jos pe capul pisicii, dand acesteia un aspect de bufnita sau ursulet, alură care a facut-o extraordinar de indragita de crescatorii si arbitrii americani. Rasa a fost astfel recunoscuta de catre C.F.A. in anul 1978.

Standardul

Corpul este rotunjit, fara a parea greoi, fiind sustinut de membre de lungime medie. Capul este mare si rotund, cu obraji proeminenti, gatul puternic. Nasul este scurt si lat, perii mustatilor fiind rotunjiti. Urechile sunt mici, cu indoitura urechii cat mai apropiata de craniu. Ochii sunt mari si rotunzi, iar colorație acestora se asorteaza cu blana. Parul este de extindere medie, fiind des si moale.

Caracterul

Este o rasa de pisici mediu-active, foarte afectuoasa cu membrii familiei, fiind foarte rezervata fata de persoanele straine. Nu agreeaza locurile zgomotoase sau necunoscute. Se adapteaza usor la viata de apartament.

Ingrijire

Este o pisica rezistenta la boli si la frig, insa urechile sale indoite trebuie comandate des fiindcă in pliuri se pot aduna paraziti si mizerie.

administrator · Trimis: 26/08/2007 17:03 Titlul subiectului:

BALINEZA
Tip: oriental
Loc de origine: Statele Unite
Data de origine: 1940
Nationalitate: Statele Unite
Recunoastere oficiala: 1963
Temperament: cerinta mare de atentii, foarte galagioasa, vioaie

Scurt istoric

Pisica balineza poate fi considerate o siameza cu par lung. Primele exemplare au aparut in Statele Unite la sfarsitul anilor ’40. Printre pionierii acestei rase trebuie mentionate crescatoarele Helen Smith si Marion Dorsey. La sfarsitul anilor ’50, Sylvia Holland, iubitoare de pisici si arbitra la expozitii feline, remarca intr-un adapost pentru pisici o pisica siameza cu parul lung: era un pisoi al primei perechi de Balineze aflate in posesia lui Marion Dorsey. In urma unor selectii, este stabilit standardul acestei rase iar in 1963 balineza este recunoscuta de CFA. Primele pisici balineze ajung in Europa in 1970, rasa fiind recunoscuta de FIFe in anul 1983.

Standardul

Este o pisica de talie medie. Balineza are aceleasi caracteristici corporale ca siameza: este o pisica longilina si eleganta, cu corp lung, zvelt si musculos. Capul, de dimensiuni medii, formeaza un triunghi echilateral perfect care porneste din varful nasului si se lateste treptat catre urechi. Profilul este usor convex si fara stop. Urechile sunt mari, late la baza, departate una fata de cealalta. Ochii sunt migdalati, albastru intens, situati oblic fata de linia nasului. Gatul este lung si subtire. Gambele sunt lungi, subtiri, cu labe mici si ovale. Coada este lunga si se subtiaza catre varf. Parul este fin, lucios si matasos, lipit de corp, mai abundant in jurul gatului, pe coapse si pe coada, fara puf.

Caracterul

Datorita originii sale siameze, caracterul este stabil, sensibil, extrovertit si extrem galagios. Miauna la inceput usor, treptat sunetele devenind tari si sacaitoare pana obtine ce doreste. Cere multa atentie si mangaieri. Are un character vessel, exuberant, jucaus si isi iubeste deosebit de mult familia, insa tinde sa devina destul de posesiva. Odata cu varsta, devine mai linistita. Nu se teme de ființele straine si nici de zgomotele puternice. Nu este o pisica lacoma – manaca numai cat are nevoie. Compatibilitatea cu copiii si cu alte animale este de nivel mediu, in schimb accepta teribil de usor prezenta altor pisici.

Ingrijire

Blana acestei pisici necesita o ingrijire permanenta, pentru a nu se incalci sau pentru a nu se forma smocuri de par. Este de favorit ca pisica sa fie obisnuita cu operatiunea de periere de cand este pui, altfel exista posibilitatea san u accepte acest tratament de ingrijire.

Speranta de viata: cam 12 ani.

administrator · Trimis: 26/08/2007 17:05 Titlul subiectului:

NORVEGIANA DE PADURE

Tip: intermediar
Loc de origine: Norvegia
Data de origine: secolul XVII
Nationalitate: Norvegia
Recunoastere oficiala: 1975
Temperament: mediu activa, vigilenta, independenta

Scurt istoric

Aceasta pisica, foarte asemanatoare cu un mic linx, are istoria legata de cea a poporului viking care o considera sacra. Conform legendei, doua pisici mari cu blana alba si matasoasa trageau carul zeitei nordice Freya, zeita dragostei si a fertilitatii. Se pare ca marile pisici ale padurilor au fost tovarasi credinciosi ai cuceritorilor nordici imbarcati pe corabiile vikingilor pentru a apara de rozatoare camarile de alimente. Asemanarea dintre pisica norvegiana si amercana Maine coon se datoreaza, poate, stramosilor sositi impreuna cu conchistadorii nordici in Mulțimea Noua, cand acestia erau in culmea expansiunii lor peste mari si oceane.
Rasa este originara din Norvegia, unde a ajuns la actualele caracteristici tocmai pentru a supravietui in clima rece a Nordului. Dimensiunile mari si parul lung sunt o adaptare perfecta la conditiile dificile de viata din regiune. Prima atestare istorica a resei norvegiene dateaza din anul 1599, cand naturalistul Peter Clauson Friis a descries o pisica avand caracteristicile fizice extrem de asemanatoare actualei rase sau a unui mic linx. Rasa a fost mentionata in povestile norvegiene din perioada cuprinsa intre 1837 si 1852.
Norvegiana de padure a trezit interesul crescatorilor in anii ’30 cand este initiat un program de selectie pentru a fixa caracteristicile si a intocmi un standard al rasei. Pisica ajunge in Marea Britanie abia in 1973 si, de aici, cateva exemplare au fost duse in Statele Unite unde s-au bucurat de un mare success. In 1975 a fost fondat in Norvegia debutantul club al rasei, iar dupa doi ani, norvegiana de padure a fost recunoscuta official de FIFe. Rasa este considerata pisica nationala a Norvegiei, unde este cunoscuta sub numele de Norsk Skaukatt.

Standardul

Norvegiana de padure este inalta si are un corp elegant, de talie mare. Capul trebuie sa formeze un triunghi echilateral cu urechile, profilul este lung, drept sin u trebuie sa aiba denivelari ale liniei nasului. Ochii sunt migdalati, oblici, mari si de nuanțe armonizate cu cele ale blanii. Urechile de dimensiuni medii continua linia obrajilor si sunt impodobite la extremitati cu smocuri de par. Gambele sunt inalte, cele posterioare mai destul de lungi decat cele anterioare, iar coada este lunga si stufoasa. Blana, mai ales iarna, are dedesubt un puf abundant. Zona din jurul gatului are un plastron pufos in fracțiune din fata, un guler lateral lat iar la ceafa un fel de coama. Parul este mai lung in jurul gatului, pe coapse sip e coada; cel de la suprafata este lucios si gras.

Caracterul

Norvegiana de padure are un character mediu active, vigilent si cu capacitate de reactie, suficient de independent, dar afectuos si sociabil fata de om cu care ii place sa se joace chiar sic and este adult. Este foarte inteligenta. Masculul cauta in particular raportul cu fiintele umane, in timp ce femelele nu suporta, cateodata, sa fie luate in brate. Accepta prezenta copiilor si a altor pisici, si traieste in liniste si cu alte animale. Este posibil ca uneori masculii san u suporte prezenta pisoilor, insa in general nu sunt pisici agresive. Sunt tacute si retrase. Nu se teme de zgomotele puternice si nici de persoanele straine. Isi arata increderea fata de cineva mergand cu coada ridicata vertical, ca un penaj. Daca are la dispozitie o gradina, va alerga si se va catara, insa se adapteaza usor si la viata in apartament.

Ingrijire

Dieta acestei pisici trebuie supravegheata pentru a nu se ingrasa.
Desi este o pisica foarte harnica, ajutorul omului este binevenit - blana trebuie ingrijita periodic pentru a fi intr-o stare cat mai buna.

Speranta de viata: 10-12 ani.

administrator · Trimis: 26/08/2007 17:06 Titlul subiectului:

BIRMANEZA

Tip: cobby
Loc de origine: Myanmar (fosta Birmania)
Data de origine: secolul XIX
Nationalitate: Franta, Marea Britanie
Recunoastere oficiala: 1966
Temperament: ageesivitate redusa, mediu activa, sociabila

Scurt istoric

Conform unei legende stravechi, aceasta rasa se trage dintr-o rasa de pisici sacre, gazduite in templul khmer de la Lao-Tsunin. In timpul unui atac asupra templului, marele preot Kittah Mun-Ha a fost ranit mortal de atacatori. Pisica sa credincioasa, Sinh, s-a asezat pe trupul muribundului, indreptandu-si privirea catre zeita templului, care guverneaza asupra migratiei sufletelor, Tsun-Kyan-Kse, infatisata intr-o statuie aurita cu ochii din safire. In timp ce privea la statuie, blana pisicii a devenit aurie, ochii albastri si, cand s-a indreptat spre usa templului, labele sale s-au colorat in maro, cu exceptia degetelor care atingeau trupul preotului si care au ramas albe. Indemnati de privirea pisicii, preotii a inchis usile grele ale templului, salvandu-se astfel de la pieire. Pisica Sinh nu si-a parasit stapanul si a murit la sapte zile dupa acesta. Cand calugarii s-au adunat in fata zeitei pentru a alege un nou preot, au vazut o multime de pisici aidoma lui Sinh alergand catre ei. De atunci, aceasta pisica este considerata Pisica Sacra a Birmaniei.
Aceasta rasa apare pentru întâia data in Europa in 1919, cand miliardarul Cornelius Vanderbilt cumpara o pereche din Orient, platind o mica avere pentru ea. Masculul nu a rezistat calatoriei pe mare, insa femela, Sita, care era gestanta, a reusit sa ajunga cu bine in Franta, unde a fatat. Rasa este inscrisa in Cartea de Origini Franceza inca din 1925, darn u mai exista informatii despre ea pana in anii ’30, cand principesa de Hohenhole cumpara un exemplar din aceasta rasa la expozitia de pisici de la Paris. In 1945, in Franta nu era inscrisa decat o singura pereche si probabil ca din aceasta pereche provin toate exemplarele birmaneze din Occident. Birmaneza ajunge in Marea Britanie in 1960, fiind recunoscuta in 1966; in 1967, este recunoscuta si in Statele Unite de catre The Cat Fanciers' Association.

Standardul

Pisica de brâu mijlocie-mare, musculoasa, bine proportionate. Capul este rotund si robust, barbia bine dezvoltata si obrajii plini, cu bot rotund si maxilare puternice. Nasul este scurt, cu nari coborate si linia nasului lunga si bine conturata. Ochii sunt mari, usor oblici, rotunzi si bine distantati, de nuanță albastru intens. Urechile, de mărimi medii, sunt usor inclinate in fata si situate lateral. Parul, concis in jurul nasului, este lung si matasos pe restul corpului si special de des in jurul gatului. Coada este de lungime medie, groasa si puternica. Detaliul characteristic este dat de “manusile” de tentă alba de la toate labele. Pisica este descalificata daca nu are manusa alba la vreuna dintre labe sau daca are fire albe pe zonele marcate. Conform standardului, colorit alba trebuie sa se termine cu o linie dreapta si simetrica situate mai jos de articulatia carp-metacarp sau de pernita metacarpiana. Nu sunt admise strabismul si coada aplecata in jos sau cu noduli. Animalul se penalizeaza daca are capul asemanator cu cel al siamezei sau persanei.

Caracterul

Are un temperament cu un indice mediu de activitate si de reactie, nu prea galagios, mieunand teribil de incet. Este o pisica modesta, foarte sociabila si pasnica. Nu-I plac zgomotele puternice, suporta cu usurinta prezenta copiilor si a altor animale. Este adaptata la viata de apartament, dar poate fi lasata si libera in gradina. Suporta cateva ore de singuratate, insa daca stapanii lipsesc timp indelungat, ar fi bines a fie lasat in compania altei pisici care sa ii tina companie. Pisoii sunt extrem activi, iar masculli adulti au tendinta de a fi mai lenesi, cautand mai mult compania omului decat femelele. Acestei pisici ii place foarte mult sa fie in compania oamenilor.

Ingrijire

Datorita temperamentului sau, suporta usor sedintele de periere. Blana de mărime semilunga are necesitate periodica de o periere blanda pentru a indeparta parul mort si pentru a se mentine cat mai frumaosa si sanatoasa.

Speranta de viata: peste 15 ani.

administrator · Trimis: 26/08/2007 17:13 Titlul subiectului:

SIBERIANA

Tip: intermediar
Loc de origine: Siberia
Data de origine: secolul XVII
Nationalitate: Statele Unite
Recunoastere oficiala: 1996
Temperament: independenta, mediu activa, reactivitate, simt teritorial

Scurt istoric

Originara din Siberia, aceasta rasa s-a adaptat conditiilor climei reci, evoluand intr-I pisica de mijloc mare, cu un aspect aproximativ salbatic, cu blana deasa si impermeabila, labe protejate de smocuri de par, coada lunga si bogata, tegument special de groasa. Singura marturie legata de existenta acestei rase dateaza din 1925: in encyclopedia de stiinte normale Brehm Tierleben se pomeneste despre o pisica rosie provenita din Siberia, pe nume Tobolsker, cu talie robusta si cu parul lung si des, provenind din Caucaz.
In 1989, Hans si Betti Shultz, catofili din Germania de Est redescopera rasa la un targ de animale din Moscova si iau cu ei cateva exemplaredin Sankt Petersburg; ulterior, rasa ajunge si in Statele Unite. In 1996, FiFe recunoaste rasa siberiana.

Standardul

Este o pisica maiestuoasa, puternica, musculoasa, de brâu mare. Capul este scurt, triunghiular, proportional cu corpul. Nasul este lung, bombat si fara stop. Lungimea nasului trebuie sa fie egala cu dublul distantei dintre ochi. Obrajii sunt masivi si cu favorite lungi, barbia bine conturata, darn u proeminenta. Urechile sunt de marime medie, groase, largi la baza, cu smocuri abundente de par, purtate usro curbate spre inainte, catre frunte. Ochii sunt mari, usor ovali, bine deschisi, de culoarea ambrei si in toate tonalitatile de verde. Trupul este suficient de lung, nu prea inalt, cu gambe robuste, labe rotunde, late si puternice, cu smocuri de par intre degete. Gatul este redus si musculos, coada lunga, groasa la baza, acoperita de par lung si des. Parul este foarte lung pe piept, gat, gambe, coada sis curt pe umeri; pe spinare este des si lucios, iar pe solduri se subtiaza. Puful este aproape inexistent vara, insa cu consistenta cumplit de fina iarna.

Caracterul

Este un animal legat inca de salbaticie, fiind mai putin adaptat la viata de pisica de casa. Este destul de activa, cu reactii rapide, aproape tacuta si nu solicita prea multa atentie. In familie este afectuoasa si sociabila, niciodata insistenta si foarte independenta. Este foarte neincrezatoare fata de persoanele straine si nu-i plac zgomotele puternice. Are un viguros simt al teritoriului, fiind teribil de hotarata si neincrezatoare. Se pare ca in trecut localnicii o foloseau drept “pisica de paza”. Este un vanator foarte bun, suporta usor frigul si ii plac spatiile largi si in aer liber.

administrator · Trimis: 26/08/2007 17:13 Titlul subiectului:

In curand noi rase

uahanamiti · Trimis: 13/07/2012 10:00 Titlul subiectului:

I had no idea how to approach this before-now I'm locked and laoedd.